Karel Capek - "Fabrica de Absolut"

...
despre autor :
http://www.humanitas.ro/search/node/Karel+%C4%8Capek

Fabrica de absolut, romanul unuia dintre cei mai importanţi scriitori cehi din secolul XX, nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, Karel Čapek, este considerat pe nedrept ca aparţinând literaturii science-fiction. Iubitorii acestui gen nu vor găsi însă aici un scenariu tipic: singura invenţie tehnică este Carburatorul producător de Absolut, în spatele căruia curiozitatea cititorului ajunge să descopere parabola anomaliei politice a secolului XX, pe care autorul a trăit-o direct.

Nina Berberova- "Cartea fericirii"

Nina Berberova

S-a nascut la Sankt Petersburg in 1901. In 1925 emigreaza in Franta si, de aici, in 1950, in Statele Unite. A fost profesoara de literatura rusa la Universitatea din Philadelphia, publicand in paralel articole de critica si istorie literara, povestiri, biografii. Consacrarea ei literara a inceput in anul 1985 (avea 84 de ani!), cand Editura Actes Sud ii publica, in traducere, romanul L'Accompagnatrice (Acompaniatoarea, Humanitas, 2003), care obtine un succes enorm. I-au urmat Le Laquais et la putain (1986), Tchaikovski (1987), Le Roseau revolte (1988; Trestia revoltata, Humanitas, 2003), La Resurrection de Mozart (1989), Le Mal noir (1989), Borodine (1989), L'Affaire Kravtchenko (1990), Les Francs-Macons russes du XXe siecle (1990). A murit in 1993 la Philadelphia.




"CARTREA FERICIRII"

"Cand am sosit eu pe lume totul era pus la punct. In jurul meu se etalau comori. N-aveai decat sa le culegi. Sunt libera sa traiesc unde si cum vreau, sa citesc, sa gandesc ce vreau, sa ascult pe cine vreau." (Nina Berberova)

"A crezut necontenit ca e fericita. Prima oara in copilarie, cand, gasind in parc un baiat necunoscut, l-a luat acasa, cu gandul sa-l pastreze numai pentru ea, ca jucarie. S-a inselat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oara cand, luind pe cineva drept altcineva, s-a casatorit. Nu era fericirea: era o greseala, care i-a adus mila, tristete si singuratate. A treia oara, cand s-a lasat iubita, ca sa-si dovedeasca doar ei ca este tanara, libera si... fericita. Nu era: propriul trup ii devenise strain. Si apoi, la un moment dat, a stiut sigur ca nu se mai insala. Nu l-a crezut pe el, atunci cind i-a spus ca fericirea e ca aerul, n-o simti." Ioana Parvulescu

Akira Yoshimura

Akira Yoshimura
AKIRA YOSHIMURA, scriitor japonez nascut la Tokyo in 1927, este autorul a peste douazeci de romane, culegeri de povestiri si eseuri. In scrierile sale se inspira din vechile legende nipone, din istoria recenta a Japoniei, din cotidianul fierbinte – incluzand chiar rubricile de fapt divers –, ca si din propria biografie.

"SUPLICIUL UNEI ADOLESCENTE"

– In Supliciul unei adolescente, o fata a carei viata se sfarseste la saisprezece ani isi povesteste trairile mai vii ca oricand: aude soapte, simte mirosuri, este atinsa si prelucrata de instrumente stranii. Mieko tocmai a murit, dar continua sa „vorbeasca“ – lucid, aseptic, fara dureri. Moartea ajunge astfel motorul povestirii, dobandind neasteptate virtuti creatoare.– Un univers senzorial extrem de detaliat, in care privirea personajului devine obiectivul unei camere de filmat.

- "SURASUL PIETRELOR"

http://www.humanitas.ro/carti/carte.php?id=1896

Milan Kundera

Milan Kundera

Cand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150 000 de exemplare.






"INSUPORTABILA USURATATE A FIINTEI"


„Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata. In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative. Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?“


"Mitul eternei reintoaceri

• "Mitul eternei reintoaceri afirma, prin negatie, ca viata care dispare o data pentru totdeauna, care nu mai revine, se aseamana cu o umbra, e lipsita de greutate, e dinainte moarta si daca a fost atroce, frumoasa, splendida, aceasta atrocitate, aceasta splendoare sau frumusete nu inseamna nimic. Nu trebuie sa tinem seama de ele mai mult ca de un razboi intre doua tari africane din secolul al paisprazecelea, care n-a schimbat cu nimic fata lumii, in ciuda faptului ca in el si-au gasit moartea, in chinuri de nedescris, trei sute de mii de negri. Se va schimba cu ceva fata razboiului dintre cele doua tari africane, daca el se va repeta de nenumarate ori in eterna intoarcere? Da, se va schimba: va deveni un bloc, care se va ridica si va dainui, iar stupiditatea lui va fi iremediabila."

• "... ideea eternei intoarceri indica o anumita perspectiva , din care lucurile ni se infatiseaza altfel decat le cunoastem: ele ne apar fara circumstanta atenuanta a efemeritatii lor. Cum poate fi condamnat efemerul? Roseata amurgului lumineaza totul cu farmecul nostalgiei; chiar si ghilotina."

• ... "Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata. In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indepartezede pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnicative"

• "Omul nu poate sti niciodata ce trebuie sa vrea intrucat nu are decat o sigura viata si n-are cum s-o compare cu niste vieti anterioare, nici s-o corecteze in nist vieti ulterioare.(...) Nu exista nici o posibilitate de a afla care hotarare e mai buna, intrucat nu exista nici un termen de comparatie. Omul traieste totul pe loc, pentru intaia oara si fara nici un fel de pregatire, ca un actor care ar intra in scena si ar juca, fara sa fi repetat vreodata. Dar ce valoare poate avea viata daca prima repetitie este insasi viata ? (...) Einmal is keinmal..."

• " ... greul era pentru Beethoven, de buna seama, un lucru pozitiv. "Der schwer gefasste Entschluss", decizia luata cu greutate e asociata cu vocea Destinului ("es muss sein!"); greutatea, necesitatea si valoarea sunt trei notiuni legate intre ele, intrinsec: tot ce e necesar e greu, iar valoros e tot ce are greutate."

• "... pentru ca dispune doar de o singura viata, (omul) nu are nici o posibilitate sa verifice ipoteza prin experienta, drept care nu va afla niciodata daca a gresit sau daca a facut bine ..."

• "Numai intamplarea ne poate aparea ca un mesaj. Tot ce se petrece ca o necesitate, tot ce e de asteptat si se repeta zi de zi nu-i decat un lucru mut. Numai intamparea ne spune ceva. Iar noi ne straduim sa citim in ea, asa cum citesc tigancile in figurile desenate de zatul cafelei pe fundu cestii."

• "Ca o dragoste sa ramana de neuitat, intamplarlile trebuie sa se adune in jurul ei din prima clipa, ca pasarile coborand din zbor pe umerii Sfantului Francisc din Assisi."

visele Terezei :

• "Defila goala-pusca in jurul bazinului impreuna cu o multime de alte femei despuiate. Tomas se afla sus, intr-un cos agatat de bolta piscinei acoperite, si urla de zor poruncindu-le sa cante si sa execute genuflexiuni. Cand una dintre femei facea o miscare gresita, o dobora cu un foc de revolver"


• ...In universul mamei sale toate trupurile erau la fel si marsaluiau in sir, unul in spatele celuilalt. Goliciunea trupului era pentru Tereza, din copilarie, semnul uniformitatii obligatorii a lagarului de concentrare, semnul umilintei. Dar mai era inca o oroare, tot la inceputul acestui vis: toate femeile trebuiau sa cante! In afara faptului ca trupurile lor erau identice, depreciate si reduse la conditia de mecanisme sonore fara suflet, mai trebuia pe deasupra sa se si veseleasca, sa se bucure. Era bcuuria celor fara suflet(...) Tereza canta in cor cu ele dar nu se bucura. Canta fiindca se temea sa nu fie ucisa de aceste femei daca nu ar fi cantat."


• "Si tocmai asta era ceea ce voia sa ii transmita lui Tomas acest vis, intrucat Tereza nu stia cum sa i-o spuna. Venise la el, ca sa scape de universul mamei, in care toate trupurile erau egale. Venise la el pentru ca trupul ei sa devina unic si de neinlocuit. Si iata ca acum, desena si el un semn al egalitatii intre ea si celelalte: le saruta pe toate la fel, le mangaia la fel, si nu facea nici o deosebire, dar absolut niciuna intre trupul Terezei si alte trupuri. In felul acesta o expediase inapoi in lumea din care credea ca scapase. O expedise, ca sa marsaluiasca goala-pusca, alaturi de alte femei in pielea goala."

• "... ameteala e altceva decat teama de a cadea. E vocea golului de sub noi, care ne atrage, ne ispiteste, trezind in noi dorinta caderii, careia ne impotrivim apoi cu teama... aceats era ameteala ei: auzea o chemare foarte calda care o indemna sa renunte la destinul si la sufletul ei. Era un apel la solidaritate cucei fara suflet, si in momentele deslabiciune, ii venea sa raspunda, sa dea ascultare acestui apel si sa se intoarca inapoi la mama ei "

• Mic lexic de cuvinte neintelese:


• "Atata timp cat oamenii sunt, mai mult sau mai putin tineri si partitura muzicala a vietii lor e abia la primele masuri, acestia pot sa o scrie impreuna si sa-i schimbe motivele, dar atunci cand se intalnesc la o varsta mai coapta, partitura lor muzicala e, mai mult sau mai putin terminata, si fiecare cuvant, fiecare obiect semnifica altceva in compozitia fiecaruia in parte."

Sabina :

• "... cand si-a tradat tatal, viata s-a deschis inaintea ei ca un drum lung al tradarilor si fiecare noua tradare, o atragea ca un viciu si, deopotriva, ca o victorie. Nu vrea sa ramana aliniata si nu se va alinia vreodata! Nu va sta in rand mereu cu aceiasi oameni si cu aceleasi vorbe de claca! (...) Sabina are senzatia ca obtine, in clipa aceea o victorie si cineva, invizibil o aplauda"


• "Pentru Sabina, a trai in adevar, a nu minti pe nimeni, nici pe sine, e posibil doar cu conditia de a trai fara public. Din clipa in care exista un martor al comportamentului nostru, ne adaptam vrand-nevrand ochilor care ne privesc, si nimic din ceea ce facem nu e autentic. A avea un public, a te gandi la acest public inseamna a trai in minciuna.(...) Cel ce-si pierde intimitatea pierde tot. Iar cel ce renunta la ea de buna voie e un monstru. De aceea sabina nu sufera, catusi de putin ca-si tainuieste iubirea. Dimpotriva, numai asa poate sa traiasca "in adevar". ---In schimb Franz e incredintat ca in separarea vieii intre doeniul privat si domeniul public se afla izvorul tuturor minciunilor. Pentru el a trai "in adevar"inseamna desfiintarea barieri ce desparte viata intima de viata publica."


• "Dragostea divulgata creste in greutate si va deveni o povara "


• "Drama ei nu era dramagreutatii ci a usuratatii . Peste sabina nu cazuse povara greutatii ci insuportabila usuratate a fiintei."

Tomas -vesnicul infidel

• "Numai in sexualitate milionimea neasemanarii apare ca un lucru pretios, caci acolo nu e accesibila ochiului public, ci trebuie cucerita."


• "Din aventurile sale amoroase , memoria lui (Tomas) nu inregistra nimic altceva decat traseul ingust al cuceririi sexuale: prima agresiune verbala, prima atingere, prima obscenitate(...) , toate perversiunile (...). In rest totul era sters si eliminat din memorie (cu o grija vecina cu pedanteria)


• "Tanara femeie ii vorbea despre furtuna cu fata scalata de un zambet visator, si el o privea cu uimire si aproape rusinat: femeia aceasta traise ceva frumos pe care el nu-l traise odata cu ea. Reactia dihotomica a memoriei lor la furtuna nocturna exprima intreaga deosebire ce poate exista intre dragoste si ne-dragoste."


• "iar dragostea incepe cu o metafora. altfel spus: dragostea incepe in clipa in care o femeie se inscrie cu un cuvant in memoria noastra poetica."


• "Fara nici un fel de pregatire de ordin teologic, copilul din mine a inteles, spontan, totala incompatibilitate intre cacat si Dumnezeu si, drept urmare, fragilitatea tezei fundamentale a antropologiei crestine, potrivit careia omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Una din doua: ori omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Domnului sia tunci Dumnezeu are intestine, ori Dumnezeu nu are intestine si omul nu seamana cu EL. Vechii gnostici simteau acest lucru la fel de bine cu il simtea eu la cei 5 ani ai mei. ca sa transeze aceasta blestemata problema , Valentin, Marele Maestru al gnozei din secolul al doilea, afirma ca Isus "bea, manca dar nu defeca. Cacatul e o problema teologica mai dificila decat raul. Dumnezeu i-a daruit omului libertatea de actiune si in ultima instanta, putem admite ca el nu e raspunzator de crimele umanitatii. Dar responsabilitatea cacatului ii revine in intregime celui ce a creat omul, si numai Lui."

despre kitsch:

• kitschul este , in esenta, negatia absoluta a cacatului; atat ins ensul propriu, cat si in cel figurat al cuvantului:kitschul exclude din campul sua vizual tot ce-i esential inaceptabil in existenta umana ."


• In imparatia kitschului domneste dictatura inimii. atunci cand vorbeste inima obiectia ratiunii e un act de necuviinta


• De buna seama sentimententele suscitatae de kitsch trebuie sa fie de o asemenea natura, incat sa poata fi impartasite de cat mai mult. De aceea kitschul nu se poate bizui pe situatii insolite, ci pe imagini fundamentale ancorate in memoria oamenilor: fiica ingrata, tatal abandonat, copii alrgand pe iarba, patria tradata, amintirea primei iubiri.


• Kitschul da nastere pe loc la doua lacrimi ale induiosarii. Prima lacrima spune: ce frumos este sa vezi niste copii alergand pe iarba ! a doua lacrima spune: ce frumos e sa te induiosezi o data cu intreaga omenire, la vederea unor copii alergand pe iarba!

http://www.humanitas.ro/carti/carte.php?id=1708

"Ignoranta'"- Milan Kundera

• Emigrare, Nostalgie, Marea Reintoarcere, Revederea ...
  

• "In cei douazeci de ani cat a lipsit Ulise, oamenii din Ithaca pastrau destule amintiri despre el, dar nu-i duceau defel dorul. Pe cand Ulise suferea de dor, insa nu isi amintea aproape nimic. (...) Cu cat nostalgia creste cu atat se goleste de amintitiri. Cu cat Ulise tanjea cu atata uita.
  Caci nostalgia nu sporeste activitatea memoriei, nu trezeste amintiri, ea isi este suficienta siesi, propriei sale emotii, fiind preocupata doar de suferinta sa."

• "Uriasa matura nevazuta care transforma, urateste, sterge peisaje isi face de mii de ani lucrarea, insa miscarile ei, odinioara lente, abia perceptibile, s-au accelerat intr-atat, incat ma intreb: Odiseea, azi, ar mai fi cu putinta? Epopeea reintoarcerii mai apartine epocii noastre? In dimineata cand s-a trezit pe tarmul din Ithaca, ar mai fi putut Ulise sa asculte in extaz muzica Marii Reintoarceri daca batranul maslin ar fi fost doborat si daca nu ar fi recunoscut nimic in jurul lui ?"
  

• "Suna la usa, iar fratele mai mare cu cinci ani decat el, ii deschide. Isi strang mana si se privesc. Sunt priviri de o intensitate extrema si amandoi stiu bine ce inseamna: isi inregistreaza rapid discret, frate la frate, parul, ridurile, dintii; fiecare stie ce cauta pe chipul din fata lui si stie ca celalalt cauta acelasi lucru pe al sau. Le este rusine, caci ceea ce cauta e distanta probabila care ii desparte de moarte sau, spus mai brutal, fiecare cauta moartea care transpare pe chipul celuilalt."
  

• "Cerceteaza indelung piata de jos, cautand parca urmele pe care, tanar fiind, le-a lasat pe pavaj cand se plimbase cu colegii sai. "Colegi": Josef pronunta cuvantul, cu jumatate de voce, incercand sa simta parfumul (slab, abia perceptibil!) al primei lui tinereti, acel timp revolut, pierdut, abandonat si trist ca un orfelinat (...)"
  

• " "Bolnavul sufera de o deformare masochista a memoriei. " Intr-adevar, nu-si aminteste decat situatiile care-i provoaca nemultumirea de el insusi. Nu-si iubeste copilaria."
  

• "Cu cat mai vast e timpul pe care l-am lasat in urma, cu atat mai irezistibila e vocea care ne cheama inapoi. Aceasta idee pare o evidenta; si totusi e falsa. Imbatranim, sfarsitul se apropie, fiecare clipa devine tot mai pretioasa si nu mai e timp de pierdut cu amintirile. Trebuie sa intelegem paradoxul matematic al nostalgiei: ea este mai intensa in prima tinerete, cand volumul de viata trecuta e absolut neinsemnat."

• " Sa moara; sa ia hotararea sa moara: unui adolescennt ii este mult mai usor decat unui adult. cum ?
  Nu-i rapeste moartea, adolescentului, o parte mult mai mare de viitor ? Desigur, insa pentru tanar viitorul e ceva indepartat, abstract, ireal, in care nu crede cu adevarat."

• "(...) numarul de ani care ne este dat nu e un simplu dat cantitativ, o caracteristica exterioara, ci intra chiar in definitia omului. Daca cineva ar putea trai, in plina putere, de doua ori mai mult, sa zicem 160 de ani, acela nu ar mai apartine aceleiasi specii cu noi. Nimic nu ar mai fi la fel in viata lui, nici iubirea, nici ambitiile, nici sentimentele, nici nostalgia, nimic. Daca un emigrant, dupa 20 de ani traiti in strainate s-ar intoarce in tara natala avand in fata inca 100 de ani, el nu ar mai simti emotia unei Mari Reintoarceri : pentru el nu ar mai fi, probabil o revenire, ci doar un ocol, unul din multele facute pe lungul parcurs al existentei.
  Insasi notiunea de patrie, in sensul nobil si sentimental al cuvantului, e legata de relativa scurtime a vietii noastre, care ne ofera prea putin timp ca sa ne atasam de alta tara, de alte tari, de alte limbi. (...)
  Notiunea de iubire ( de mare iubire, de iubire unica) s-a nascut si ea, probabil, din limitele stramte ale timpului care ne este dat... "

• "(...) adeziunea la comunism n-are nici o legatura cu Marx si cu teoriile lui; pur si simplu, epoca le oferise oamenilor prilejul de a-si satisface nevoile psihologice cele mai diverse: nevoia de a fi nonconformist; nevoia de a se supune, nevoia de a-i pedepsi pe cei rai; nevoia de a fi folositor; nevoia de a merge spre viitor alaturi de tineri; sau nevoia de a face parte dintr-o mare familie."

• "(...) rostit de prietenul ei , cuvantul singuratate capata un sens mai abstract si mai nobil: sa treaca prin viata fara sa intereseze pe nimeni; sa vorbeasca fara sa fie ascultata; sa sufere fara sa trezeasca mila nimanui... "
• http://www.humanitas.ro/carti/carte.php?id=1885
• http://literaturafeliata.blogspot.com/2007/09/milan-kundera-ignoranta-doi.html