Nina Berberova
S-a nascut la Sankt Petersburg in 1901. In 1925 emigreaza in Franta si, de aici, in 1950, in Statele Unite. A fost profesoara de literatura rusa la Universitatea din Philadelphia, publicand in paralel articole de critica si istorie literara, povestiri, biografii. Consacrarea ei literara a inceput in anul 1985 (avea 84 de ani!), cand Editura Actes Sud ii publica, in traducere, romanul L'Accompagnatrice (Acompaniatoarea, Humanitas, 2003), care obtine un succes enorm. I-au urmat Le Laquais et la putain (1986), Tchaikovski (1987), Le Roseau revolte (1988; Trestia revoltata, Humanitas, 2003), La Resurrection de Mozart (1989), Le Mal noir (1989), Borodine (1989), L'Affaire Kravtchenko (1990), Les Francs-Macons russes du XXe siecle (1990). A murit in 1993 la Philadelphia.
"CARTREA FERICIRII"
S-a nascut la Sankt Petersburg in 1901. In 1925 emigreaza in Franta si, de aici, in 1950, in Statele Unite. A fost profesoara de literatura rusa la Universitatea din Philadelphia, publicand in paralel articole de critica si istorie literara, povestiri, biografii. Consacrarea ei literara a inceput in anul 1985 (avea 84 de ani!), cand Editura Actes Sud ii publica, in traducere, romanul L'Accompagnatrice (Acompaniatoarea, Humanitas, 2003), care obtine un succes enorm. I-au urmat Le Laquais et la putain (1986), Tchaikovski (1987), Le Roseau revolte (1988; Trestia revoltata, Humanitas, 2003), La Resurrection de Mozart (1989), Le Mal noir (1989), Borodine (1989), L'Affaire Kravtchenko (1990), Les Francs-Macons russes du XXe siecle (1990). A murit in 1993 la Philadelphia.
"CARTREA FERICIRII"
"Cand am sosit eu pe lume totul era pus la punct. In jurul meu se etalau comori. N-aveai decat sa le culegi. Sunt libera sa traiesc unde si cum vreau, sa citesc, sa gandesc ce vreau, sa ascult pe cine vreau." (Nina Berberova)
"A crezut necontenit ca e fericita. Prima oara in copilarie, cand, gasind in parc un baiat necunoscut, l-a luat acasa, cu gandul sa-l pastreze numai pentru ea, ca jucarie. S-a inselat, nu era fericirea, era numai un pas spre aceasta: prietenia. A doua oara cand, luind pe cineva drept altcineva, s-a casatorit. Nu era fericirea: era o greseala, care i-a adus mila, tristete si singuratate. A treia oara, cand s-a lasat iubita, ca sa-si dovedeasca doar ei ca este tanara, libera si... fericita. Nu era: propriul trup ii devenise strain. Si apoi, la un moment dat, a stiut sigur ca nu se mai insala. Nu l-a crezut pe el, atunci cind i-a spus ca fericirea e ca aerul, n-o simti." Ioana Parvulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu