>> "(...)o utopie neagra despre o lume a terorii, in care civilizatia, dominata de tehnica, devine incompatibila, in ultima instanta, cu individualitatea si libertatea umana. "Salbaticul" adus dintr-o rezervatie din New Mexico in Londra secolului sapte "dupa Ford" este la inceput fascinat de lumea noua pe care o descopera, dar sfarseste prin a se revolta. Andre Maurois definea acest roman drept "o utopie terifianta". Eseul Reintoarcere in minunata lume noua (1959) este un comentariu pe marginea romanului, exprimand aceeasi viziune pesimista asupra existentei, specifica operei tarzii a lui Huxley."
>> "Distopia, intr-o prima acceptiune a sa este o stare patologica a organelor umane care presupune pozitionarea inversa a acestora.
Distopia ca stare patologica este opusul utopiei, o stare ideala.
Operele in care se prezinta o societate contemporana sau din viitor, in care omul este dezumanizat in numele idealurilor umanitatii, idealuri care au suferit schimbari uriase in urma deformarii uneia dintre functiile naturale ale societatii, se numesc distopii.
Etimologic, termenul provine din limba greaca: dys=dificil, topos=loc. Deci, distopia face referire la un loc dificil, in care se impun anumite reguli stricte in numele unui viitor mai bun si mai uman.
In literatura de specialitate se gasesc si alti termeni similari celui de distopie: contrautopie, antiutopie, utopie negativa, utopie pesimista sau utopie satirica.
Distopia este o lume anormala, este o reducere la absurd a omului.
Romanul distopic a aparut mai recent in literatura decat cel utopic. Pot fi enumerati cativa autori care au scris opere distopice: Émile Zola, Jacques Sadoul, Ion Hobana, insa cele mai semnificative distopii sunt aparute nu intamplator in perioada comunista: Aldous Huxley (Minunata lume noua, 1932), George Orwell (O mie noua sute optzeci si patru, 1949), Ray Bradbury (451 grade Fahrenheit), Evgheni Zamiatin (Noi, 1922).
"Minunata lume noua" incepe cu un citat din scriitorul rus Nikolai Berdiaev: "Utopiile sunt realizabile. Viata se indreapta catre utopii. Si poate ca incepe un veac nou, un veac in care intelectualii si patura cultivata vor visa la mijloacele de a evita utopiile si de a reveni la o societate neutopica, mai putin perfecta, dar mai libera."
Mottoul noii societati este: "Comunitate, identitate, stabilitate".
In viziunea autorului, statul are o politica foarte stricta de control demografic si educational. Oamenii, slujitori ai statului, sunt produsi in fabrici, in cantitati determinate si pe categorii calitative, marcate cu literele alfabetului grecesc (Alfa sunt intelectualii care sunt la conducere, Beta sunt tehnicienii calificati, Gama si Delta constituie proletariatul, in timp ce Epsilon nu ating nivelul obisnuit de inteligenta umana), iar educarea lor se realizeaza subliminal si incepe chiar din faza embrionara. Sexul este o sursa de placere nelimitata, atat pentru barbati cat si pentru femei, iar familia nu mai are ca deviza procreerea. Copiii sunt conceputi in eprubete, si sunt crescuti in centre uriase si din aceasta cauza cuvintele "mama", "tata" si "familie" sunt considerate ca fiind rusinoase. Metoda prin care se realizeaza educatia este hipnopedia, adica invatatul in timpul somnului.
Pentru a fi fericiti si in acord total cu ceea ce le ofera statul, oamenii utilizeaza un drog denumit soma, care are un efect euforic.
Exista totusi oameni care nu accepta regulile statului si care traiesc in rezervatii pentru salbatici.
Controlorul Mondial, se preocupa de stabilitatea mondiala si este de parere ca oamenii primesc ceea ce doresc si nu cer ceea ce nu pot primi. Ei sunt sanatosi, si nu se tem de moarte sau de batranete; n-au mama si tata care sa le creeze probleme si nu trebuie sa sufere din dragoste. " (link)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu